Săriturile peste obstacole trebuie efectuate cu măsură şi în primul rând, nu i se va cere calului mai mult decât poate da.
Călăreţul începător are nevoie de un cal cuminte, care să vină la obstacol liniştit şi decis, să nu derobeze când ajunge în faţa lui.
Oricărui călăreţ începător i se recomandă să evite atât căzăturile care pot determina frica de obstacol, cât şi ezitările care, fără să-şi dea seama călăreţul, se transmit şi calului.Poziţia în şa şi întrebuinţarea ajutoarelor trebuie fţcute încât să nu stingherească calul, ci sa-i lase cât mai multă libertate în mişcări. Săritura de fapt este un fuleu de galop cu reacţii mai pronunţate, în funcţie de înălţimea şi lărgimea obstacolului . Sărirurile peste obstacole au trei faze: ascendentă, de zbor şi descendentă. În timpul acewstor faze călăreţul nu trebuie să facă mişcări forţate,ci ţinându-şi spatele şi bazinul cât mai moi, astfel ca trunchiul să ia poziţia pe care i-o dă reacţia săriturii.
Principalul mod de a beneficia de rezultatele performanţei este implicarea în pregătirea tinerilor, o formare complexă a juniorilor, în funcţie de potenţial, indiferent de cal.
Este dovedit faptul că greutatea călăreţului jenează calul cu atât mai puţin cu cât se suprapune în toate fazele săriturii pe linia centrului de greutate a calului.
Dacă înclinarea trunchiului în faţă este exagerată, se pierde contactul cu şaua şi deci micşorează stabilitatea călăreţului.
În ceea ce priveşte înclinarea înainte a trunchiului este preferabilă cea de 45 de grade. Balansurile înainte şi înapoijenează foarte mult calul şi în gură şi la spate.
